EXERCIȚIU DE SOLIDARITATE (teatru)

,,În inima fiecărui om e un oraş interzis şi o mie de trepte duc spre desăvârşire; când ajungi, sus admiri de acolo goliciunea… Priveşti în jos, înspre vid, spre marea agitaţie a vremurilor şi ştii bine: spre jos nu te mai poţi întoarce chiar dacă eşti mai aproape de moarte… ” (Personaj 3, « Exerciţiu de solidaritate », scena 2)

 ARGUMENT

Piesele grupate în acest volum sunt scrise într-o notă comico-sarcastică, ce frizează absurdul, atât prin situaţiile nefireşti la care sunt supuse personajele, cât şi prin ele însele, scoase din contextul lor obişnuit şi plasate de societate într-altul, în care nu se mai regăsesc.

În piesa Exerciţiu de solidaritate de exemplu, acţiunea se petrece într-un apartament de bloc şi e centrată pe două personaje simbolice: „Bărbatul furios” şi „Femeia debusolată”. Aceştia, dar şi Locatarii imobilului în care locuiesc, personajele: „1”, „2”, „3”, „4”, traversează un mănunchi de întâmplări şi situaţii pline de haz atunci când află prin intermediul „Jandarmului” că apartamentul lor a fost declarat „zonă liberă”. Dintr-o dată se simt liberi de orice constrângere, liberi de datoriile faţă de un sistem absurd, invizibil, dar mereu prezent. Bucuria libertăţii se stinge repede atunci când înţeleg că de fapt, nu sunt liberi aşa cum credeau, ci prizonierii apartamentului din care nu mai pot ieşi. Televizorul, care ocupă un loc aparte în geografia apartamentului, se transformă din instrument al deliciului cotidian, în unealtă de urmărire, de tortură a celor doi şi a locatarilor. Urmeză apoi situaţii comice: pătrunderea ilegală pe teritoriul lor a unei găini uriaşe pe care o urmăresc cu sete fiindcă sunt flămânzi, punerea la punct a unor „sisteme” declarate inexistente ca: sistemul monetar, cel economic, etc., ca totul să culmineze cu împuşcarea locatarilor, care se face în direct la tv. În piesa Noaptea, patru personaje simbolice: „Eu”, „Sine”, „Femeia”, „423”, ajung pe rând într-un spaţiu indefinit, la o oră nedefinită a nopţii. Aceste patru personaje, care cred că nu se cunosc la început, descoperă cu uimire că sunt de fapt parte din familie, „E-ul” şi „Sinele” sunt unul şi acelaşi om, „Femeia” este soţia omului, iar „423” fiica alienată, tocmai întoarsă din Statele Unite. Personajul „Eu” şi „Sine” realizează şi o frumoasă introspecţie asupra chestiunilor fundamentale ce ţin de autenticitatea morală şi de legătura omului cu divinitatea. În plus, ca o corespondenţă între traiectoria individuală şi context, peste oraş planează ceva inexplicabil: o noapte nesfârşită care durează de ceva timp şi nu se mai termină… Replicile sunt alerte, textul este plin de aluzii fine la realitatea contemporană. Piesele sunt un pretext de a reflecta la temele actuale ale societăţii noastre: privarea de libertate, migraţia, manipularea omului de către om sau de către Sistem, încălcarea drepturilor fundamentale ale fiecărui individ.